Despre calitate

Sunt sigură că foarte mulţi dintre noi şi-ar fi dorit să fi avut ocazia să ia mai mult din facultate, (la conoştinţe mă refer) sau să facă studii calitative cel puţin la masterat dacă în cei trei ani de licenţă nu am prea apucat să acumulăm cunoştinţe temeinice la noi acasă.

Este şi situaţia mea. Nu pot să plec, de fapt cred că nu vreau. Nu vreau să mă despart pentru 2 ani de Moldova, de oamenii din anturajul meu, de ceea ce fac zilnic, de ceea ce mă face fericită pînă la urmă. 2 ani ar fi prea mult, pur şi simplu nu sunt sigură că aş rezista sau şi mai rău nu m-aş mai întoarce înapoi niciodată. Cu toate astea îmi doresc din tot sufletul să-mi continui studiile. Ştiu că cer prea mult de la legile fizicii, dar încă sper că într-o zi lucrurile se vor schimba şi voi avea ocazia să obţin  studii suplimentare calitative în Moldova.

Imediat după absolvire am decis să nu dau admiterea pentru master întrucît eram prea obosită şi presată de alte activităţi. În acel moment am considerat oportună o pauză: serviciul şi viaţa personală, nimic mai mult! Am revenit la decizia asta peste un an cînd am evaluat  opţiunile reale pe care le avem şi am decis: vreau un masterat acasă, dar ştiu că la moment ar însemna pierdere de timp deci mai aştept.

Problema este de fapt mult mai vastă decît abordarea mea limitată. Sistemul educaţional autohton continuă să producă şomeri în masă în timp ce economia rămîne blocată din cauza lipsei capitalului uman bine pregătit.

Sunt căteva aspecte pe care nu le-am putut accepta şi înţelege foarte mult timp. În Republica Moldova spre exemplu, şcolile vocaţionale (profesionale) nu au libertatea de a alege curriculumul de studii. Vă imaginaţi că în condiţiile în care Draxlmaier spre exemplu ar avea nevoie de 100 ingineri bine instruiţi într-un termen restrîns să zicem 5 luni (ianuarie-mai) şi ar solicita aceste servicii unei instituţii specializate ar primi trimiterea directă la … Ministerul Educaţiei. În RM totul se face la nivel centralizat, instituţiile de învăţămînt fiind obligate să respecte întocmai instrucţiunile şi programele de studiu neavînd nici măcar posibilitatea de a schimba termenele de începere şi finisare a anului academic.

Revenind la calitatea studiilor superioare şi postuniversitare aici cel puţin există posibilităţi dacă nu şi condinţii acceptabile. Mă refer la resurse informaţionale şi poate la cîteva cadre didactice foarte bine pregătite. De fapt cea mai mare problemă a instituţiilor superioare de învăţămînt nu este pregătirea cadrelor didactice ci mai curînd calitatea studenţilor. Din punctul meu de vedere este absolut imposibil să vii în grupă / torent şi să vorbeşti viitorilor economişti despre metode de gestiune a riscurilor portofoliilor de investiţii cînt 95% la sută din ei habar nu au ce înseamnă acest lucru. Motivul, e simplu: cel mai probabil nici nu ar fi trebuit să ajungă pe băncile universităţii din lipsă de capacităţi. Nu ştiu dacă sunt vinovaţi ei sau anturajul. Ştiu doar că aşa nu se mai poate. Cea mai rezonabilă soluţie este înamtricularea tuturor dar păstrarea celor competenţi. Ştiu că asta ar însemna pierderi economice enorme pentru aceste instituţii, dar pentru moment nu văd altă soluţie. În plus pierderile se pot recupera prin taxe de studiu mai înalte. Ştiu, aici apare un cerc vicios: bugetarii sunt de obicei cei cu note de BAC cumpărate iar cei cu capacităţi sunt ca regulă şi fără bani, dar orice reformă are şi externalităţi negative. Legile pieţii şi politicile guvernamentale adecvate domeniul le vor regla cu timpul.