Made in Moldova

Sunt impresionată. Am fost la fel de impresionată doar acum cîţiva ani cînd am văzut un alt spectacol „Oameni ai nimănui” care abordează de altfel un alt subiect, în esenţă conex cu cel atins în prezentul articol.

„Made in Moldova” tratează un subiect extrem de delicat: corupţia. Împleteşte cu umor, paşi de rap şi satiră pe alocuri, profesii, întîmplări şi oameni ce sunt preocupaţi de acelaşi lucru: banii. Cel mai surprinzător lucru este că este bazat în totalitate pe fapte reale. Se merge pe cîteva linii de subiect, clasice pentru Moldova: corupţia din instituţiile superioare de învăţămînt, sistemul judiciar şi cel de sănătate publică dar şi pe viciile umane.

Binele triumfă pînă la urmă dar cu preţuri mult prea mari. Deces, fugă sau degradarea morală a celor ce încearcă să se opună sistemului crezînd că vor demonstra adevărul.

Îl recomnad cu căldură celor ce vor să privească lucrurile dintr-o altă perspectivă.

M-am tot plimbat, seara tîrziu după spectacol, printre rafturile magizinului înarmată cu lista de cumpărături şi un coş şi mă tot gîndeam la subiectul asta.

Nu am avut ocazia să mă confrunt cu acte de corupţie (nu încă ) tocmai de asta nu sunt în măsură să mă pronunţ. De fapt m-am confruntat o singură dat cu un act asemănător dar foarte voalat. Era vorba de ASEM, anul I şi de matematică economică. Rezultatul a fost foarte previzibil: 5 la reuşita curentă şi 7,2 în carnetul de note. Nu am regretat o singură clipă decizia, deşi s-au tot făcut presiuni psihologice asupra mea în ultimul an de facultate să fac reverificare. Argumentul forte era: „eşti unul dintre cei mai buni studenţi ai facultăţii şi e păcat să ai un singur 7 printre atîţia de 10”. Tot ce aveam de făcut era să revizui materia şi să merg în faţa unei comisii din 3 persoane ca să scriu examen. Procedura era perfect legală şi nu presupunea nici un fel de mituire. Dacă nota era mai mare decît precedenta foarte bine, dacă nu rămînea cea din anul I. Deci nici un risc, dar eram prea dezgustată de obiect din cauza experienţei anterioare, aşa că am spus ferm nu. După absolvire s-a mai adus subiectul în discuţie, atunci însă aveam un cu totul alt argument: „sunt absolvent de onoare, nu cred că se putea absolvi ASEM-ul cu un titlu mai bun”. Recunosc că nu mă simţeam bine folosind argumentul asta, dar mă irita la culme faptul că mi se tot amintea despre asta. Argumentul a ţinut: nu mi s-a amintit despre şaptele ăsta niciodată.

Revenind la Moldova, singura veste bună e că există state întregi ce o duc mult mai rău la capitolul asta. În ţările din Africa comunitatea donatorilor ştie foarte bine că banii nu se folosesc pentru scopurile prevăzute în proiecte, dar asta e cu adevărat singura cale de a menţine regiunea pe linie de plutire. Dar despre asta într-un alt articol. Cred totuşi că trebuie să existe un punct de saturaţie, după care sistemul va începe să lucreze bine, iar corupţia va dispărea cel puţin parţial. La moment îmi este greu să văd un mecanism de soluţionare a problemei.

Nu ştiu ce simt, ce cred sau gîndesc persoanele mituite. Nu ştiu dacă eu aş accepta sau nu. Voi putea răspunde la întrebarea asta doar atunci cînd voi avea de întreţinut o familie şi copii de hrănit, iar salariul nu îmi va permite lucrul asta. Pînă atunci însă aştept experienţele şi opiniile voastre pentru că sunt absolut sigură că sunt mai vaste decît ale mele.