Nimic despre economie

Mi-am luat inima in dinti, sau mai bine zis am profitat de putinul timp liber pentru a reveni la vechile obiceiuri. Pina acum citiva ani oamenii din Peresecina, in special liceenii asteptau cu sufletul la gura aparitia ziarului "Mesagerul Junimii" pe care m-am aventurat sa-l concep si public mai mult sau mai putin regulat. De ce am renuntat? Facultatea a fost de vina, de altfel asta este motivul pentru care am renuntat treptat, treptat la multe alte ocupatii. Acum am decis sa revin de data asta fara pretentii de jurnalist, fara respectarea normelor deontologice sau de prelucrare a pozelor, in casa mea fac ce vreau, nu?.

Am revenit pur si simplu sa expun ceea ce mult timp nu am avut ocazia sa exteorizez fie din lipsa de timp fie din ignoranta. Scriu mai mult pentru mine decit pentru cei din jurul meu si asta pentru ca ma tem ca intr-o zi voi fi atit de batrina incit multe lucruri se vor uita pur si simplu si nu voi sti ce sa le raspund copiilor sau nepotilor mei. Scriu pentru ca timpul trece atit de repede iar viata mea este traita la o intensitate uluitoare si vreau ca peste ani sa-mi amintesc fiecare detaliu, fiecare moment important.

Contrar asteptarilor multora dintre colegii, prietenii sau doar apropiatii mei acest blog nu va reflecta in nici un caz pozitia mea cu referinta la evenimentele economice ce se produc, aici vor aparea doar postari ce tin de starea mea de spirit si poate ceva poze facute in lungile mele calatorii (deci e clar, blogul este unul personal).