Asta e singura expresie ce mi-a schimbat ireversibil cursul vieţii. Eu nu sunt de loc influențabilă şi nici nu iau decizii cu uşurinţă (cred că trebuia să fiu balanţă şi nu peşte :-) ), dar asta m-a marcat şi m-a făcut să-mi schimb nu doar discursul de absolvent de onoare ci şi planurile pentru viitor.
Nu ar fi trebuit să mă plâng: în momentul absolvirii aveam deja un serviciu bun şi numeroase posibilităţi de dezvoltare acasă cu toate astea luasem decizia să plec definitiv, mai întâii pentru studii iar ulterior să mă stabilesc peste hotare. Mă confruntam zilnic cu numeroase obstacole şi înţelegeam că ar fi pur şi simplu imposibil să achiziţionez o proprietate imobiliară de exemplu. În plus obosisem (deja) de proasta calitate a guvernării economice, a personalului incompetent, a serviciilor de proastă calitate (inclusiv a celor educaţionale) şi a pieţelor subdezvoltate. Pur şi simplu nu îmi vedeam viitorul acasă. Acum înţeleg că toate obstacole astea nu sunt decât oportunităţi, pietre din care trebuie construit un templu. Imaginaţi-vă ce o să se întîmple peste cîţiva ani pe Bursa de Valori a Moldovei de exemplu? Oamenii care luptă acum cu marile probleme existente în Moldova vor avea cu siguranţă un viitor luminos peste cîţiva ani, tocmai pentru că au ocazia să-l făurească aşa cum îl vor pentru ei sau copii lor.
Nu încerc să determin pe nimeni să-şi schimbe destinul, să ia sau nu o decizie, să plece sau să rămînă. Sunt absolut sigură că fiecare din noi s-a confruntat cu dilema asta cel puţin o singură dată şi de fiecare dată a decis aşa cum e mai bine. Pur şi simplu cred că ajunge să ne văităm. Trebuie să învăţăm să ne asumăm deciziile şi să valorificăm oportunităţile pe care le avem acasă. Moldova este totuşi o ţară ideală din punctul asta de vedere. Numeroasele probleme ce aşteaptă să fie soluţionate nu reprezintă decît o posibilitate de afirmare pentru mii de oameni aflaţi în căutarea perfecţiunii.
Mă uit în jurul meu şi nu mă pot abţine: deja încep să număr viitorii miniştri, oameni cu afaceri de succes sau pur şi simplu specialişti de mare valoare în domeniul în care se află acum abia la început de cale.
[1] Expresei rostită de către decanul facultății Cibernetică, Statistică și Informatică Economică, domnul Ion Bolun, în timpul festivității de decernare a diplomelor de absolvire a ciclului I
Postări
ah, o ţin minte! Expresia! Deşi aş fi putut să jur că a rostit-o dl Rector, dar asta nu are importanţă..m-a marcat şi pe mine, sau poate din faptele mele, aş spune că m-a pus pe gînduri. Dacă pe vremurile cînd eram în md, spuneam că nu mă voi întoarce aproape pentru nimic în lume în Moldova, acum nu-mi mai regăsesc absolutismul de altă dată..şi nu pentru că Moldova e ţara posibilităţilor (după mine schimbările vor derula pe o pantă mai puţin abruptă), ci pentru că e totuşi acasă şi pentru că contul bancar şi cariera nu sunt determinantele cruciale, cel puţin nu pentru mine.
RăspundețiȘtergerediscursul rectorului il am am pe inregistrarea video si desi recunosc ca pina acum n-am avut curajul sa ma uit la nici o inregistrare video cu mine acum am facut-o, nu e el autorul...
RăspundețiȘtergereIrinus, eu ma bucur ca exista "aproape pentru nimic" asta deja reprezenta o speranta. In legatura cu progresul posibil ai dreptate, dar el deja exista iar perspecivele sunt foarte promitatoare in fine nu conteaza... ideea e ca Moldova e tara tuturor minunilor iar unde exista proble exista si solutii deci posibilitati
teoria e ingenioasă, totuşi, practic, axiomatică: ai cele mai multe şanse de autorealizare şi de dezvoltare în orice direcţie anume acolo unde sunt cele mai multe probleme. Гениально просто. Moldova e un tărâm pentru oameni ambiţioşi :)
RăspundețiȘtergereOricine dintre noi sia pus aceasta intrebare...eu tin minte...tot m-am gindit la asta si am avut si posibilitati sa plec sa fiu angajati la marile companii din sectorul IT insa pina la urma am hotarit ca nu merita...aici acasa o sa pot face mult mai multe...da o sa ne fie greu pentru inceput insa in viitor totul va fi bine...sper
RăspundețiȘtergereDa, da, e o superdilema ceea ce discutam noi aici :-) M-a surprins faptul ca aceasta postare a aparut anume acum, anume in perioada curenta deseori meditez si eu asupra chestiei...
RăspundețiȘtergere...Si am ajuns la concluzia (imi cer scuze ca repet ceea ce s-a spus deja, doar ca prin alte cuvinte :-) ), ca e cu mult mai interesant sa lucrezi pentru a implementa ceva nou acolo unde trebuie sa incepi de la zero, de la temelie... In timp ce acolo unde totul e dezvoltat - toate "nisele" sunt practic ocupate...
Mi-a placut, Iulia, ca ai mentionat Bursa de Valori - parca mi-ai citit gindurile :-))
Ma bucura mult mesajele din comentariile de mai sus, e bine sa stii ca sunt persoane care gindesc la fel ca tine :-)
absolubil,
RăspundețiȘtergeretot ce e simplu e genial :-)
LordZ,
da, inceputurile intotdeauna sunt foarte dificile, dar rezultatele finale sunt pe masura...
Eugen,
dezvoltarea pietei bursiere interne e un subiect "durut" pentru multa lume si unul dintre sectoarele cu cel mai mare potential de dezvoltare, tocmai de asta si l-am mentionat. Eu mai am muuuuult pina a invata sa citesc gindurile oamenilor, desi trebuie sa recunosc ca mi-ar placea :-)
Cred ca nu e vorba doar de nise ocupate ci si de dedicare: atunci cind incepi de la zero si "cresti" odata cu organizatia, sectorul, tara :-)esti mult mai implicat si dedicat activitatii desfasurate - deci mai productiv pentru ca poti sa vezi direct rezultatele muncii depuse.
Oh, da, e foarte placut sa stii ca mai exista oameni care au aceasi parere...