În căutarea jumătăţii

Am cont pe una dintre reţelele de flirt autohtone! Da ştiu, sună cît se poate de ciudat dar şi mai ciudat sună felul în care am ajuns utilizator a asemenea sit-uri. Am pariat cu un coleg că băncile nu vor profita de situaţia politică incertă şi de lipsa unui guvernator BNM (care oricum se conducea după deviza „după mine şi potopul”) şi nu vor face speculaţii masive pe piaţa valutară.

Băncile au speculat. Ne-am trezit peste noapte cu marje spread de peste 1 leu pentru unele valute iar eu cu un cont nou pe o reţea de flirt (bine că am fost suficient de inspirată ca să nu pariez pe bani). Am pierdut 30 min pentru completarea profilului. Am răspuns chiar şi la cele mai stupide şi prost traduse întrebări (apropo, cred că sunt singurul utilizator care s-a ostenit într-atât). Următoarea etapă logică a fost să caut oameni din aceaşi categorie de vârstă. Spre surprinderea mea am găsit şi oameni pe care îi cunosc şi apreciez, lucru care mi-a ridicat multiple semne de întrebare. Ce-o fi căutând oameni atât de speciali pe o reţea matrimonială? M-am abţinut să-i întreb şi am fugit repejor de la profilele respective. Cred că în asemenea caz discreţia ar trebui să fie primordială.

Eu nu cred în randez-vouri virtuale şi nici nu am timp de ele, cert este însă că am descoperit o altă lume, paralelă practic cu cea în care am trăit până acum. Lumea asta nouă e plină de mii de oameni aflaţi în căutarea jumătăţii, oameni aproape disperaţi care au suferit, au trecut prin experienţe nefericite sau sunt prea timizi ca să înceapă o relaţie. Mă întreb însă de ce căutăm fericirea acolo unde cu siguranţă nu este? Oare în jurul nostru nu se află persoana potrivită? Cred că de multe ori suntem prea grăbiţi să obținem ceva şi omitem oameni deosebiţi din anturajul nostru.