Acum cîteva luni mă plimbam liniştită prin magazine în căutare de USB şi am ajuns acasă cu... notebook. E o poveste lungă şi frumoasă. De fiecare dată cînd deschid computerul zîmbesc amintindu-mi de circumstanţele în care s-a produs achiziţia dar mai ales de oamenii implicaţi. Dar nu asta e important, mai important este că am ajuns să fac credit la bancă şi deşi nu întruneam nici o condiţie din cele impuse de instituţie (pe atunci nu ştiam asta) am obţinut creditul. Am aflat asta abia acum cîteva săptămîni şi nu mi-am putut explica fenomenul.
Persoana care a semnat contractul de creditare din partea băncii este cineva din anturajul meu, un om pe care l-am admirat întotdeauna dar cu care nu am prea comunicat (în facultate am avut timp pentru toate mai puţin pentru învăţat şi colegi). Nu am făcut nimic nicodată pentru respectivul şi cu toate astea el a intervenit pentru mine fără ca eu măcar să ştiu, fără să intuiesc, fără să imi spună nimic. Discreţia persoanei respective este fără margini, m-a sunat imediat ce a dat peste dosarul meu iar peste ceva timp m-a anunţat că banca a decis că voi primi 80% din suma solicitată pentru că nu dispun de o istorie de creditare şi cam atît. Mi-a făcut plăcere să-l revăd, am semnat actele şi mi-am luat notebook-ul acasă.
Tot timpul asta am crezut că asta e, am un stagiu de muncă şi ceva dobînzi pe care le-am declarat (apropo, nici nu au ajuns cu analiza dosarului pînă acolo sau poate nu au dat importanţă) tocmai de asta banca a făcut o excepţie.
Sunt încă confuză, nici măcar nu am avut curajul să-l întreb de ce a făcut asta şi nici să-i mulţumesc. Nu văd nici un motiv plauzibil şi asta nu-mi dă pace (eu pot fi foarte raţională, uneori :) ). Cred că nici nu mai are importanţă. A trecut atîta timp de atunci şi sunt aproape sigură că deja a şi uitat despre asta. Eu însă nu.
Mă simt norocoasă pentru a nu ştiu cîta oară. Sunt fericită să constat că mai există oameni buni, oameni care îi ajută dezinteresat pe cei din jur fără să aştepte nimic în schimb, fără măcar să-şi recunoască contribuţia enormă.
Persoana care a semnat contractul de creditare din partea băncii este cineva din anturajul meu, un om pe care l-am admirat întotdeauna dar cu care nu am prea comunicat (în facultate am avut timp pentru toate mai puţin pentru învăţat şi colegi). Nu am făcut nimic nicodată pentru respectivul şi cu toate astea el a intervenit pentru mine fără ca eu măcar să ştiu, fără să intuiesc, fără să imi spună nimic. Discreţia persoanei respective este fără margini, m-a sunat imediat ce a dat peste dosarul meu iar peste ceva timp m-a anunţat că banca a decis că voi primi 80% din suma solicitată pentru că nu dispun de o istorie de creditare şi cam atît. Mi-a făcut plăcere să-l revăd, am semnat actele şi mi-am luat notebook-ul acasă.
Tot timpul asta am crezut că asta e, am un stagiu de muncă şi ceva dobînzi pe care le-am declarat (apropo, nici nu au ajuns cu analiza dosarului pînă acolo sau poate nu au dat importanţă) tocmai de asta banca a făcut o excepţie.
Sunt încă confuză, nici măcar nu am avut curajul să-l întreb de ce a făcut asta şi nici să-i mulţumesc. Nu văd nici un motiv plauzibil şi asta nu-mi dă pace (eu pot fi foarte raţională, uneori :) ). Cred că nici nu mai are importanţă. A trecut atîta timp de atunci şi sunt aproape sigură că deja a şi uitat despre asta. Eu însă nu.
Mă simt norocoasă pentru a nu ştiu cîta oară. Sunt fericită să constat că mai există oameni buni, oameni care îi ajută dezinteresat pe cei din jur fără să aştepte nimic în schimb, fără măcar să-şi recunoască contribuţia enormă.
Postări
Am patit-o si eu aproape asa cind mi-am luat notebook-ul.Nu aveam eu asa mare experienta de munca legala insa au hotarit sa imi acorde 60% din suma care o ceream.Domnisoara care a semnat cererea a fost foarte buna cu mine si ii multumesc pentru asta cu toate ca nu ne cunoastem deloc.
RăspundețiȘtergereLord, bine ai venit in ospetie :)
RăspundețiȘtergereEu aveam doar 21 de ani la momentul solicitarii creditului, banca a descalificat imediat dosarul pe motiv de virsta frageda. Cu experienta de munca parca stateam bine (eu am lucrat doar legal cu toate impozitele platite). Experienta ta e si mai frumoasa. E placut sa primesti asemenea semne de atentie din partea unei necunoscute, desi poate tu chiar meritai sa primesti creditul, eu insa nu...