Personalul Chişinău – Turnul de Fildeş

Eu presupun că uneori am aşteptări şi cerinţe prea mari în special cînd vine vorba de deservirea mea în calitate de client însă sunt absolut sigură că restul miilor de consumatori compensează prin lipsă sau cerinţe joase. Într-un fel sau altul balanţa se echilibrează. Exemple? O mulţime:

· nu ştim să folosim serviciile de taxi. În marea majoritate a taximetrelor oamenii stau pe bancheta din faţă când în maşină există maximum 2 pasageri;

· semnăm cu ochii închişi cereri şi contracte. De ce ar trebuie să ne intereseze condiţiile sau obligaţiile pe care le aveam? Ehe, în schimb avem pretenţii mari când depistăm eventuale nereguli.

· un client informat este privit cel puţin ca un ciudat. Mă doare să spun asta, dar am simţit-o în repetate rîndiri pe propria-mi piele. Cel mai recent exemplu: semnarea contractului cu Orange pentru Internet Acum.

Şi lista poate continua.

Dincolo de glumele colegilor mei legate de „tipul de la bancă nu a rezistat tentaţiei să-ţi facă ochi dulci şi a amînat emiterea cardului în speranţa că te va revedea” (Apropo, foarte proastă strategie. După exact o lună în care nu am avut acces la banii din cont pentru ca cei de la bancă au susţinut iniţial că nu au deschis un asemenea cont iar apoi că durează reemiterea cardului, mi-am luat „păpuşelile” şi m-am dus direct la altă bancă) se află o realitate durută: pe de o parte ne confruntăm cu deserevirea deficitară a clienţilor iar pe de alta noi însune nu ne comportăm tocmai corect în calitatea noastră de consumatori.

Cîteva săptămîni în urmă am realizat că mi-a expirat cardul bancar. Ca un client pedant ce sunt m-am prezentat la bancă cu cererea de reemitere. Persoana de la ghişeu, foarte amabilă, a preluat solicitarea şi m-a informat că peste 8 zile pot veni să ridic cardul nou, timp în care nu am acces la banii din cont. Bun, ciudat dar mă descurc eu. O săptămînă nu e chiar atît de mult. După 10 zile mă prezint la bancă. Surpriză: tipul de la ghişeu îmi spune cu un zîmbet pînă la urechi că din păcate am indicat contul greşit în cerere şi respectiv cardul nu a fost emis. Banca nu a deschis niciodată un asemnea cont, nici măcar nu coincide cu formatul conturilor lor. Stupefiată evident mă gîndesc: „interesant ce magie făcea contabilul nostru de transfera salariul meu la un cont imaginar şi culmea mai şi primeam banii imediat după transfer...?”. Mă abţin de la remarci suplimentare şi-l întreb:

- Şi de ce nu m-aţi anunţat? Aş fi venit să depun încă o dată cererea chiar în ziua depistării greşelii.

- Păi nu aveam cum şi în plus oricum aţi venit după card, ce rost mai avea?

- Nu aveaţi cum? Mda... în secolul XXI: e-mail, telefon fix, mobil... Mă rog, fie...

Îl rog totuşi foarte politicos să reverifice numărul contului bancar. Introduce în sistem ultimele 4 cifre şi surpriză: cont inexistent. Insists să introducă numărul complet întrucât contul e vechi. Sistemul confirmă existența contului (banca a schimbat între timp formatul conturilor şi se pare că unii angajaţi n-au auzit încă despre asta). Reemiterea a mai durat încă alte 10 zile, pentru că deja depusesem cererea, chiar dacă banca nu a procesat-o, şi nu puteam solicita închiderea contului şi nici retragerea de numerar.

Nici măcar nu şi-a cerut scuze. Nu că mare nevoie aş fi avut de ele, pur şi simplu mă tot gîndesc la ce bun cheltuie banca sume fabuloase pentru instruirea personalului dacă efectele întârzie să apară. Chestia asta se referă şi la multe alte companii, din păcate…

Dacă aveţi şi voi astfel de experienţe, simţiţi-vă liberi să le împărtăşiţi. Uneori ajută. Eu deja mă simt mai bine :-).